Ce înseamnă locuțiune adverbiala din treacăt?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala din treacăt": din fugă

" Si c`nd vad pe fa a-i bl`nda ieroglifele divine,
Ce-a sapat, in treacat vremea, ca pe-o obelisca vie!
Mi se pare ca intr-insul vad un zeu:"
Scrisoare catra un batran poezie de Alexandru Vlahuta

" El, melancolic ca amurgul, cu ochi adanci, de visator,
Parea ca ur mareste-n treacat al visurilor sale zbor.
Dar nu esti fericit? raspunde! ii zice ea invapaiata;"
Vulturul poezie de Cincinat Pavelescu

TREÁCĂT substantiv neutru

1. Faptul de a trece; trecere. Pe ulițele... satelor de pe toate văile, n-a mai contenit treacătul săniilor. GALAN, Z. R. 56. Nu a rămas o singură sanie pe care să n-o fi atins în treacătul nostru. BOLINTINEANU, O. 390.
       • Locuţiune adverbiala Din treacăt = din fugă. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Valuri... de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. ALECSANDRI, P. III 58. În treacăt = a) trecînd, în trecere, prin extensie în fugă, la repezeală. Se opri în treacăt la o fereastră. DUMITRIU, N. 43. Eram așa de grăbiți și ne vedeam în treacăt numai. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. Țăranii noștri, glumeți cum sînt ei, ne tot șfichiuiau în treacăt care dincotro, de ni-era mai mare rușinea de rușinea lui moș Luca. CREANGĂ, A. 127. Și-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. EMINESCU, O. I 174. Căci ei răstoarnă-n treacăt și darmă, sfarmă-n clipă

– Scadroane, turnuri, corturi și pun tot în risipă. ALECSANDRI, P. III 38. Pleacă la vînătoare Și-n treacăt mi se-abate Și pe la ăl grîu de vară. TEODORESCU, P. P. 142; b) pe scurt, în cîteva cuvinte; pe deasupra, superficial. Îmi vorbise... în treacăt despre călătoriile lui. STANCU, U.R.S.S. 80. Musset... în cîteva versuri răpezi și armonioase... știe, zic, a schița în treacăt o întreagă elegie vînătorească. ODOBESCU, S. III 85.

2. Drum de trecere. Apoi tot pe aici [prin Humulești] treacăt spre iarmaroace; la Piatra de duminica mare și la Folticeni de Sînt-Ilie. CREANGĂ, A. 73. Pe acel drum era treacătul urdiilor ce veneau să pustiiască țara. ȘEZ. I 155.