Ce înseamnă locuțiune adverbiala din nou?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala din nou": încă o dată, iarăși, iar

" Sunt june, sunt puternic, liber, — incalec repede-armasar,
Apun ici-colo ca naluca si dincolo din nou rasar...
Jiletca mea e de matase cu fir de aur ceaprezata,"
Vant de stepe poezie de Alexandru Macedonski

" Pentru viata de-astazi mi-a sosit rasplata:
Copilandrul vesel din nou m-am facut... —
Iata Pometestii, iata Adancata."
Rondelul trecutului poezie de Alexandru Macedonski

NOU, NOUĂ, plural m. noi, plural forme noi și nouă, adjectiv

I.

1. Făcut sau creat de curînd, care a apărut, s-a născut de curînd, care apare pentru prima dată. Satele noi au școli; au medici și povățuitori. SADOVEANU, M. C. 111. verb reflexiv:eme trece, verb reflexiv:eme vine, Toate-s vechi și nouă toate. EMINESCU, O. I 194. Dragostea din ce-i făcută?...

– Din omul cu vorbă multă; Zice-o vorbă, zice două, îndată-i dragoste nouă! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 80.
       • (Astăzi rar) Lumea nouă = nume dat continentului american; America.
       • (Adverbial) Nou-născut = copil care s-a născut de curînd.
       • Locuţiune adverbiala Din nou sau (regional) de nou = a) încă o dată, iar, iarăși; în continuare. Veni-vor rîndunele din nou în primăvară. COȘBUC, P. II 192. Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. Iar se-nduioșa, Dar de nou se stăpînea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 489; b) (neobișnuit) recent, de curînd. Ramure de industrii, sau vechi, naționale, sau din nou introduse. ODOBESCU, S. II 101.
       • Expresia: Ce mai (e) nou? = ce s-a mai întîmplat în ultima verb reflexiv:eme?
♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs. Cartofi noi. Vin nou.

2. Care apare în locul unui lucru mai vechi; de azi, contemporan, actual. Pe linia dreaptă a razei solare În zare Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, vezi 144. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvînt al noului său șef. REBREANU, R. II 227. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II

9.
       • Anul nou = ziua de 1 ianuarie. Lună nouă (sau crai nou) = luna în prima ei fază, cînd are forma unei seceri subțiri. Roșii, ca o lună nouă, Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri, Iar pe tîmplele-amîndouă Porți, strălucitori de rouă, Trandafiri. COȘBUC, P. I 218.

3. Cu aspect și conținut schimbat; transformat (în bine). vezi înnoit. Viitorul e al tău... suspină Cocor și zîmbi în el nenumăratelor icoane pe care le adunase din rătăcirile prin țara nouă a socialismului. SADOVEANU, M. C. 211. Veghează-n noi porniri de viață nouă Și nici nu știm cum izbucnesc deodată. IOSIF, P.

15. Din idealurile voastre, O visători flămînzi și goi, Vor răsări ca niște astre, Senine lumi cu oameni noi. DEMETRESCU, O. 81.
♦ Evoluat, perfecționat. Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137.

4. Recent, care s-a ivit de curînd; prin extensie altfel, alt. Pentru morar, de altfel, Nastasia era un ghimpe mai puțin ascuțit decît preocupările și necazurile noi ce i se iscaseră deodată în acel început de toamnă. SADOVEANU, M. C. 155. Unul din ei vestește împăratului despre venirea noilor pețitori. CREANGĂ, P. 83.
       • Expresia: Lume nouă! exclamație cu care întîmpinăm pe oaspeții rari.

II. Făcut sau cumpărat de curînd; care nu a mai fost folosit, neîntrebuințat, neînceput, intact; în bună stare, neuzat. Rochia era nouă, pălăria nouă, nou colierul de cristal. C. PETRESCU, C. vezi 168. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci. CREANGĂ, P. 40. Vezi badea cum se duce Cu cămașa lui cea nouă, Cu inima ruptă-n două. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 113.
       • locuțiune adjectiv Nou-nouț (sau, rar, nou-nouleț) = foarte nou; neîntrebuințat, nepurtat. Îmbrăcat într-un cojoc nou-nouț. SBIERA, P.

9. Mai găsii și alte haine cu totul de aur și noi-noulețe. GORJAN, H. II 55.
♦ (Despre cuvinte, expresii etc.) Intrat de curînd în limbă. Termeni noi.
♦ Proaspăt. Munteanca simțea și ea în nări, ca sălbătăciunile pădurilor, mireasmă de apă nouă. SADOVEANU, B. 120. Țărîna era muma lui [Anteu]; și avea darul că, de cîte ori va osteni și-l va trînti cineva, de atîtea ori muma lui să-i dea puteri noi. ISPIRESCU, U. 61. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță; Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 21.

III. Lipsit de experiență, neexperimentat. E nou în meserie.