Ce înseamnă locuțiune adverbiala din afund?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala din afund": din adînc, din adîncime

" Ce-a tale g`nduri samanara,
Ma duc tot mai afund cu mintea
In lumile de frumuse i,"
Lui EMINESCU poezie de Alexandru Vlahuta

" Purtand de-a valma schele si ruine.

Haos lichid, adancu-i suitor,
Cerul afund si viitura soarta:
Respir vazduhu-n care pestii mor"
DE-A valma poezie de Ana Blandiana

AFÚND2, -Ă, afunzi, -de, adjectiv Adînc. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. forme 59. Și-mbujorîndu-te la față Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Groapă afundă i-au făcut. RETEGANUL, P. II 64.
       • (Rar, în legătură cu noțiuni de timp) Ceea ce fusese oraș a rămas zugrăvit departe, pe un cer de furtună, ca într-un veac afund. SADOVEANU, M. C. 86.
♦ (Substantivat) Adîncime. Vîntul umplea cîteodată afundurile depărtate ale codrului de vuiet de ape. SADOVEANU, O. I 20. El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. Norul trece și dispare În afundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126.
       • figurat În glasul uscat și egal al meșterului răzbea ca un răsunet din afundul suferințelor trecute. SADOVEANU, M. C. 174.
       • Locuţiune adverbiala Din afund = din adînc, din adîncime. [Cîinele] închide ochii triști și adoarme oftînd greu, din afund. CARAGIALE, O. I 77.