Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PREFERÍNȚĂ, preferințe, substantiv feminin Întîietate, precădere, predilecție în alegerea dintre mai mulți sau dintre mai multe. Noi... ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.
• Locuţiune adverbiala De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. Să poftești cînd ai verb reflexiv:eme, de preferință între 5-7 p. m., ca să te pot cinsti cu un ceai. CARAGIALE, O. VII 511. Cît pentru colonia flotantă care locuiește mai în centrul orașului, ea se duce de preferință la teatruri. ALECSANDRI, S. 16.
– Variantă: (învechit) preferénță (ODOBESCU, S. II 206, RUSSO, S. 151) substantiv feminin
