Ce înseamnă locuțiune adverbiala de poruncă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de poruncă": din ordin, prin constrîngere, în silă

" Cu voci de frunze si de ape, cu soapte ce s-armonizara,
Si zise paserei sa cante, si la porunca uimitoare,
Se inalta parfum de roze si cantec de privighetoare..."
Noaptea de mai poezie de Alexandru Macedonski

" Fara =tirea =i voin a ta, =i dac-al tau cuv`nt
Este singura porunca carei toate se supun;
Daca tu e=ti drept, puternic =i nemarginit de bun,"
Dormi in pace poezie de Alexandru Vlahuta

PORÚNCĂ, porunci, substantiv feminin

1. Dispoziție dată de cătrer o autoritate sau o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin. Alexăndrel socotea să împace și să ducă alături, la timpul său, poruncile domnești cu treburile lin de dragoste. SADOVEANU, forme J. 132. N-am a mă plînge de nimic, Nu mi-ați, călcat porunca niciodată. ISPIRESCU, L.

12. Străjeriul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 80.
       • (În construcție cu verbele «a da», «a avea», «a primi») Tudor dăduse nu demult porunci strașnice și... pedepsea cumînie jafurile. CAMIL PETRESCU, O. I

7. Ceilalți doi se scuzară că ei au avut poruncă de la boier să păzească hambarele de la curte. REBREANU, R. I 99. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai. CARAGIALE, O. I 127.
       • Locuţiune adverbiala De poruncă = din ordin, prin constrîngere, în silă. Ea tot umbla din loc in loc Și-a greu, ca de poruncă. COȘBUC, P. I 255.
       • Expresia: (învechit) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa, la ordinele sale. Nu-i puțin lucru să ai la porunca ta o sută de oameni. La TDRG.
♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! la ordin(ele dv.) t Poruncă, prea-nalte-mpărate! TEODORESCU, P. P. 102.
♦ (Transilvania, învechit) Ordin de chemare (în armată). Of, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca. JARNÍK-BÎRSEANU, 313.

2. (Mai ales la plural ) Comunicări de interes obștesc, făcute de o autoritate comunală. Primarul Pravilă... a așteptat liniștit să se adune lumea și n-a verb reflexiv:ut să spuie nimănui ce porunci are de vestit. REBREANU, R. I 233.

3. (În expresie) Cele zece porunci = cele zece precepte fundamentale ale moralei Vechiului testament; decalog.

– Variantă: (regional) poróncă, (CAMILAR N. I 445, CREANGĂ, P. 143, RUSSO, S. 18) substantiv feminin