Ce înseamnă locuțiune adverbiala de la sau de un cîrd de vreme?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de la sau de un cîrd de vreme": de la o vreme încoace, de un timp încoace

" Acum amindoi barbatii, imbratisati de cele doua amazoane, sedeau cuminti, zimbitori, si cerura sa se aduca tirlia cu femeile inghetate, care aveau nevoie de ingrijiri grabnice.
Stareta dadu dezlegare. Si un cird de maici se repezi afara si se inhamara la povara care fu tirita linga cei doi firtati.
- Saracutele - incepura maicile sa caineze pe femeile din sanie - hai fuga sa le luam sus. Cite sint?"
Behaviorism poezie de Vasile Voiculescu

" Dinspre partea astuia ar fi avut de furca chiar boierii de la Bucuresti, darmite un pastor, cit de neinfricat, cu bita goala.
Trebuia altfel si altceva. Ca la o marc cumpana, se scormonira straturile de oameni vechi, se prefirara bordeiele cu mosnegi, pina ce intr-un corn de catun uitat s-a scornit un unchias fara ani, fara nume, in mintile caruia staruiau batrinelc solomonii. Nu mai avea de-a face aproape cu nimeni. Hartuit de popi, prigonit de invatatori, tirit de doftori pe la judecati, ajuns de hula tineretului, ca sa scape, se-ngropase de viu in hobaia asta, unde, lcpadindu-si numele, traia sihastrit, cu citeva oi, o vaca si-un cird de gaini la un loc. isi tainuia cu mare grija mestesugul.
Putinii cari-l mai cunosteau ii ziceau „mosul cu caciula-mpletita"."
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu

CÎRD, cîrduri, substantiv neutru

1. Grup mare de animale (vezi turmă, cireada) sau de păsări (vezi stol) de același fel, care umblă împreună. [Lotca] era subțire, smolită și, cum zbura, parcă era o rață sălbatică negricioasă, rătăcită de cîrd. DUMITRIU, N. 289. Două cîrduri de oi urcau mărunt spre cîmpie. PREDA, Î. 143. Deasupra cerul e ca sineala și-n văzduhul luminos răsar din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme cîrduri de cocoare. SADOVEANU, O. II 208. Un cîrd de porumbei se rotea pe aproape, dispărînd spre hambare. DUNĂREANU, N.

14. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,

– Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, vezi 73.

2. Ceată de oameni (adunați la întîmplare sau mergînd în dezordine); grup. Pe la cîntatul cocoșilor de ziuă, femeile în cîrduri de cîte trei-patru trecuseră de mult apa Sucevei. CAMILAR, N. II 80. Lîngă drumuri, pe haturi, prin miriștile tocite, se văd cîrduri de copii. spaniolă POPESCU, M. G. 41. În curtea Unei case mari roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... VLAHUȚĂ, O. A. 181.
       • Expresia: A se pune (sau a intra) în cîrd (cu cineva) = a se asocia, a se întovărăși (cu cineva). Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la È™urub. CREANGÄ‚, A. 95.
       • (ÃŽn comparaÈ›ii È™i metafore) Femeile... strînse cîrd... se dădură la o parte. CAMILAR, N. I 339. Fetele stau cîrd pe punte ziua toată. COȘBUC, P. I 172. Ce vă È›ineÈ›i cîrd Și intraÈ›i aÈ™a cîntînd? TEODORESCU, P. P. 129.

3. Mulțime, grămadă, șir (de ani, de zile, de verb reflexiv:eme). De atunci a trecut un cîrd de verb reflexiv:eme.
       • LocuÅ£iune adverbiala De la (sau de) un cîrd de verb reflexiv:eme = de la o verb reflexiv:eme încoace, de un timp încoace. De un cîrd de ani = de mai mulÈ›i ani. De un cîrd de ani, aproape în fiecare vară mă retrag in paÈ™nicile singurătăți de la È›ară. DEMETRESCU, O. 147.