Ce înseamnă locuțiune adverbiala de-a rostogolul sau învechit și popular de-a rostogol, rar de-a rostogoala?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de-a rostogolul sau învechit și popular de-a rostogol, rar de-a rostogoala": rostogolindu-se, învîrtindu-se peste cap; de-a tumba, de-a dura, de-a berbeleacul

" Samburul beznei beznelor s-arata
in rostogol coplesitor.
Unde sa fug dintre aceste scanduri"
Ascensiunea poezie de Ioan Alexandru

ROSTOGÓL, rostogoluri, substantiv neutru

1. (În legătură cu verbe de mișcare) Mișcare de rostogolire. Peste această mișcare a rostogolului mai are pămîntul și alta. PISCUPESCU, O. 55.
       • figurat Cînd rostogolul [împușcăturii] ajunse cine știe unde și fumul se risipi, Mantu Miu văzu jăraticul măturat în două brazde. GALACTION, O. I 271. Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap. ALECSANDRI, P. P. 108.
       • Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau (învechit și popular) de-a rostogol, (rar) de-a rostogoala = rostogolindu-se, învîrtindu-se peste cap; de-a tumba, de-a dura, de-a berbeleacul. [Vîntul] sălta acoperișul, încercînd... să-l poarte de-a rostogolul peste pădure. DUMITRIU, N. 187. Pietre mărunte, măcinîndu-se și ciuruind, curgeau de-a rostogolul la vale. HOGAȘ, M. N. 160. Zmeoaica... venea de-a rostogolul, gemînd. ISPIRESCU, L. 195. Să mă dau de-a rostogoala, Să ajung la Timișoara. HODOȘ, P. P. 95.
       • (Adverbial) Luna mere (= merge) rostogol Și ți-a fi, mîndră, cu dor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 133.

2. Pantă cu înclinare destul de mare într-o mină, pentru a permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire.

– Formă gramaticală: (în expresie) rostogoala.