 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " S-arunca ochi de prada pe tarile vecine: Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine? El sta putin pe ganduri, apoi cu mare glas:" Dumbrava rosie poezie de Vasile Alecsandri " Va rog sa intelegeti, urma el, ca pentru linistea soborului si a lumii, ca sa risipesc orice banuiala, am scornit, Dumnezeu sa ne ierte, minciuna cu procesul si v-am chemat sa-mi dati ajutor aici, ca sa stergem si cele mai mici urme ale unei intimplari, care, data in vileag, ar fi tirit Biserica intreaga intr-un nemaipomenit scandal. - S-ar cuveni sa-l ingropam dupa canon; gol, infasurat numai in giulgiul calugarilor, baga de seama Teoctist. - M-am gindit si la datina, ofta staretul, si intinse jos o pinza, in care rostogolira lesul, infa-surindu-l ca intr-un sac. Apoi, apucind cite unul de un cap si de celalalt, iesira cu el." Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
cuvení (-vín, -ít), verb reflexiv –Dicționarul etimologic român 1. A corespunde, a aparține. – 2. A fi conform cu, a se cădea. – 3. A se potrivi, a se armoniza, a se îmbina. latina convenῑre (Pușcariu 478; REW 2193; DAR); conform italiana convenire, prov., limba franceza , cat. convenir, portugheză convir. Este dublet al neol. conveni, din limba franceza – derivat necuvenit, adjectiv (necorespunzător, nepotrivit; reprobabil); cuvios, adjectiv (învechit,potrivit; învechit, just, autentic; învechit, politicos, respectuos; milostiv; reverend, titlu dat membrilor clerului sau călugărilor; învechit, impunător, distins); derivat de la o formă n (conform vie față de vină), cu sufix -os (Pușcariu 481 îl derivă greșit de la un latina *conveniosus, ipoteză abandonată în DAR); necuvios, adjectiv (indecent; reprobabil; lipsit de pietate); cuvioșie, substantiv feminin (învechit, politețe; pietate); necuvioșie, substantiv feminin (învechit, indecență; impietate); cuviință, substantiv feminin (conveniență; decență, bună-cuviință; pudoare; justificare, drept; obligație; conformitate; învechit, lux, fast), probabil conform derivat ca și cuvios, cu sufix -ință (după Pușcariu 477 și DAR, direct din latina convenientia), este dublet al neol. conveniență, substantiv feminin; cuvenință, substantiv feminin (conveniență), formă literară latinistă a cuvîntului anterior (secolul XIX, învechit); necuviință, substantiv feminin (grosolănie, indecență; lipsă de respect); cuviincios, adjectiv (potrivit; conform, corespunzător; învechit, drept, întemeiat; învechit, necesar; decent; politicos, plin de reverență); necuviincios, adjectiv (indecent, lipsit de respect, grosolan); încuviința, verb (a aproba; a se învoi, a permite); descuviința, verb (a dezaproba; a condamna). |
