Ce înseamnă locuțiune adverbiala cum s-ar întîmpla?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cum s-ar întîmpla": la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală

" Greselile acestea iti fac un urit nume.
Tu stii ce se intimpla cind se aude-n lume
Ca cinevasi s-apuca defecturi sa arate : "
Satira duhului meu poezie de Grigore Alexandrescu

" - Doamna care a venit cu d-voastra.
-A, da E o cunostinta intimplatoare. N-a plecat la tribunal?
- Nu. Poftiti s-o vedeti."
Farsa poezie de Vasile Voiculescu

ÎNTÎMPLÁ, persoană 3 întî́mplă, verb

I. reflexiv

1. (Despre fapte sau evenimente) A se petrece, a se produce, a avea locuțiune Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și verb reflexiv:eun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277. Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat

– Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263. Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va verb reflexiv:ea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 55.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau determinat printr-un pronume sau printr-un substantiv în dativ, indicînd persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA,

I. 204. De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L.

9. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. 4
♦ (Popular) A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt. Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112.

2. (Urmat de o propoziție subiectivă, uneori construit cu dativul pronumelui personal) A se ivi prilejul, a se nimeri. Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți verb reflexiv:eodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș verb reflexiv:ea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78. Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31. Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44.

3. A se nimeri să fie într-un anumit fel. Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, vezi

8.
       • Locuţiune adverbiala Cum s-ar întîmpla = la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262.
♦ (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A se găsi, a fi prezent (undeva) în mod incidental; a veni, a ajunge (undeva) din întîmplare; a se nimeri (undeva). Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. id. A.

11. Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446.
♦ (Rar) A avea (ceva) din întîmplare. Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154.

– Variantă: (regional) tîmplá (SBIERA, P. 147, SEVASTOS, N. 120, ȘEZ. III

9) verb

I.