CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Uita sa-si blesteme amanul. Turbat-a in voie dusmanul. — El cupa de fiere golind" Rondelul lui Saadi iesind dintre roze poezie de Alexandru Macedonski " Si te-ai predat hipnotizarii ce fara voie poruncea, Si ti-am rapit, de bunavoie, o pubertate indoioasa, De bunavoia ta sunasesi la poarta mea intunecoasa." Pe sanurile poezie de Alexandru Macedonski |
Definiție din
VÓIE, (rar) voi, substantiv femininDicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a 1. Voință, verb reflexiv:ere, intenție. • Locuţiune adverbiala Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia... = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = verb reflexiv:ând-nevrând. ♦ (învechit, în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; prin extensie protecție, favoare. 2. Dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. • Locuţiune adverbiala În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. (popular) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greși. • Expresia: Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei. A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva. 3. Poftă, dorință, chef. • Expresia: A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea). 4. Permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție. • Locuţiune adverbiala Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva. [ pronunție: vo-ie] – Din limba slavă (veche) volja. |