CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " I in umbrosul spatiu se revarsa zori. Turcii dorm p-o coasta insmaltata-n flori. Dar ostenii nostri si cu domnul june Catre cer inalta sfanta rugaciune. Domnul cheama capii si-astfel
le-a vorbit: — "Voi, cu care-n viata crud am suferit, V-aduceti aminte
vechea vitejie! Umbrele strabune, astazi cu mandrie Va privesc sub arme
p-ast falos pamant. Azi marirea veche iese din mormant. Nu va fie
teama despre-a lor multime, Ce de vitejie fuge cu rusine! Astfel cum un arbor
creste mai frumos Cand abati din ramuri cele de prisos, Astfel si poporul
pentru-a fi ferice Trebuie sa faca dalbe sacrifice. Astazi toata lumea catre
cer se-nchina Sa triumfe mandru cauza crestina. Daca vom invinge
pe apasatori, Dorurile tarii s-or preface-n flori, Soarele mariei va luci d-aice
Peste venitorul patriei ferice. Daca ne vor bate, d-astazi pe pamant N-om
avea scapare nici chiar in mormant. Limbile straine, cu dispretuire
Pe romani numi-vor in nefericire. Urmatorii nostri, abatuti de dor,
Vor rosi de viata parintilor lor. Dar romanii treier armia turceasca." |
Definiție din
VITEJÍE, vitejii, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Numai la sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitate a celui viteaz; bărbăție, bravură, eroism. Unde-i avînt și vitejie, acolo sînt și eu! SADOVEANU, O. I 423. Am cintat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără samăn pe-acel timp de grea urgie. ALECSANDRI, O. 247. • Locuţiune adverbiala Cu vitejie = vitejește. Eu sînt Tudora, fiica lui Șoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidurile cetății. ALECSANDRI, T. II 40. 2. (Concretizat, mai ales la plural ) Faptă vitejească. [Fata] Își aduse aminte de vitejiile tatălui său. ISPIRESCU, L. 15. Tu, din toți ai mei copii, Cel mai tare-n vitejii. ALECSANDRI, P. II 12. Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU, P. 133. 3. (Popular) Haiducie. Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 285. |