Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu vîrf și îndesat rar îndesate?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu vîrf și îndesat rar îndesate": peste măsura normală, mult, din belșug, cu prisosință

Dvera la putna poezie de Ioan Alexandru

"

"...Iute spre ziduri urca
fatalui cal, indesat cu
osteni..."
Un om de cal poezie de Nichita Stanescu

ÎNDESÁT2, -Ă, îndesați, -te, adjectiv

1. (Despre recipiente) Foarte plin, cu conținutul presat. Un sac îndesat De tărîțe. MARIAN, S. 277.
       • Locuţiune adverbiala Cu vîrf și îndesat (rar îndesate) = peste măsura normală, mult, din belșug, cu prisosință. Și cîte nu ne venea în cap, și cîte nu făceam cu vîrf și îndesate. CREANGĂ, A. 40. Împrumutu se dă cu vîrf și îndesat. ȘEZ. I 220.

2. (În opoziție cu ușor, slab) Greu, puternic, apăsat. Cu pași îndesați, meșterul a intrat în sala clubului «Unirea». GALAN, Z. R. 81. Căpătă... cincizeci de nuiele îndesate. RETEGANUL, P. II 54. Îi mai dete verb reflexiv:o cîteva lovituri d-alea îndesate. ISPIRESCU, L. 195.
       • figurat În coșul pieptului simțea o durere grea și îndesată care-i curma viața. VLAHUȚĂ, O. A. 110.
       • (Adverbial) Răspunse scurt și îndesat. RETEGANUL, P. IV

8. Răspunzînd îndesat «sluga dumitale»... își luă cetinel drumul spre gazdă. CREANGĂ, A. 133. Vătala bate în pînze îndesat. BELDICEANU, P. 68.

3. Compact, des, masiv. [Sturzii] se scoală toți deodată cu mare volbură și trec răpede ca un nor negru, îndesat. ODOBESCU, S. III 31. Briar, ce n-are-n lume decît un gros stejar, Un bun și scump tovarăș... Alesu-l-au el singur în codrul îndesat. ALECSANDRI, P. A. 193.

4. (Despre persoane) Scurt și gros. Intră Filimon Hancu, unul scurt, îndesat, rumen. CAMILAR, TEM.

15. La toată înfățișarea lui îndesată și spătoasă, Vitoria se uita ascuțit și cu îndîrjire. SADOVEANU, B.

11. Să ne ducem cu toții! strigă un om mic și îndesat, cu o căciulă uriașă dată pe ceafă. REBREANU, R. II 44.