Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu topuzul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu topuzul": cu sila, cu forța; cu brutalitate

TOPÚZ, topuzuri, substantiv neutru (Învechit și arhaizant) Măciucă cu capul îmbrăcat în argint bătut cu nestemate, care constituia unul dintre semnele învestiturii domnești conferite de sultan. vezi buzdugan. Ăl mare a rămas ca topuzu-mpărătesc... Puțin lucru e să împărătești? CARAGIALE, O. III 107. Așadar, în vîrful scării sociale [era] un domn cu topuzul în mînă și cu legea sub picioare. ALECSANDRI, C. 234. Padișahul mi-a dat sabie și topuz ca să vă sfărîm oasele cînd vă veți răzvrăti. FILIMON, C. 62.
       • Locuţiune adverbiala Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate. Îți spun drept, boierule, mă tem. De aia zisei că nu e potrivit să-i iai cu topuzul. SADOVEANU, M. C. 180. Mi-au trimes alaltăieri socoteala și au cerut cu topuzul ca să-i plătesc. KOGĂLNICEANU, S. 120.
♦ Măciucă scurtă, conferită de domn marilor demnitari; prin extensie buzdugan. Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. M.

I. CARAGIALE, C. 109.

– plural și: topuze (FILIMON, C. 115).