Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu slobozenie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu slobozenie": cu sinceritate, cu franchețe

" Lacul rau isi avea tainele lui venite din vechi veleaturi, pravile pe care pescarii le tineau din mosi-stramosi cu smerenie. Nu era ingaduit sa-i calci anume locuri, mai ales mijlocul, care sta ca un iezer aparte, miez negru, viu, unde vine de ape groase ca pe picior zbucnite din alte tari-muri bulbuceau in afunzisuri, primenindu-l necontenit cu rotiri de unde cind calde, cind inghetate. Peste alte colturi de pe fata lui intunecata, stau puse legaturi si oprelisti care nu se ridicau decit Ia anume zile, dupa datine si rinduieli batrine. Si numai de catre oameni care cunosteau cuviintele si se infatisau cu imbunari si deseintece.
Lacul nu suferea uriciunea sub nici un chip. Ucigasii, nelegiuitii, bolnavii care i-ar fi pingarit apele erau apucati fara veste si inghititi. Trebuia sa-i stii toanele, sa-i respecti naravurile, sa-i pricepi gindurile ca sa te lase sa-l tulburi si sa-ti dea slobozenie sa umbli in visteriile lui cu peste.
$i nimeni mai bine ca Gheorghies nu-i cunostea adincul tainelor, toate apucaturile si artagurile. El se afla in slujba lacului de cind venise pe lume. Gheorghies era copil din flori. Maica-sa il nascuse intr-o noapte de mai, acolo, pe malurile inflorite ale iezerului, ascunsa in-tr-un cuib de papura, in rind cu lebedele salbatice, fara sa fi spus vreodata cine-i fusese ibovnic. O vreme mersese vorba ca fata s-ar fi avut cu zmeul lacului. Dar asta se uitase. Parintii o iertasera. Si copilul crescuse frumos si vrednic, dar mai ales istet, fruntas intre toti citi se incumetau sa se faca pescari pe lacul cu nume rau."
Lacul rau poezie de Vasile Voiculescu

" Sotropa isi misca din nou buzele, si dulaul se infatisa numaidecit, isi freca labele dinainte una de alta si se turti la pamint tinguindu-se.
- Lasa, lasa, nu-ti fac nimic, il impaca solomonarul dupa ce-l asculta, si cu o usoara mingiiere ii dete slobozenie sa plece.
- Spune, se intoarse el catre oameni, spune ca lupul le este om cunoscut."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

SLOBOZÉNIE substantiv feminin (Învechit și popular)

1. Starea unei ființe care se bucură de libertate, care nu este supusă nici unei constrîngeri și care are putința de a face ceea ce verb reflexiv:ea. De acum buțile de vin sînt ale noastre, măi! Asta-i noaptea cînd avem și noi slobozenie la toate. SADOVEANU, O. I 204. Veți putea face cu mine, cu slobozenia mea, cu viața mea și cu voia mea, precum vă va plăcea. NEGRUZZI, S. III 320. verb reflexiv:au să mă duc să trăiesc la țară, singur și slobod, fără a ruga sau a sluji pe cineva; căci slobozenia mi-i mai scumpă decît un rang mare și bogăția. KOGĂLNICEANU, S. 105.
       • Locuţiune adverbiala Cu slobozenie = cu sinceritate, cu franchețe. Trebuie să-mi răspundeți cu toată slobozenia de voiți sau ba. DRĂGHICI, R. 174.

2. Starea unei ființe care nu se află în închisoare, care poate dispune liberă de sine.

3. Starea unui popor care dispune singur de soarta sa; libertate, neatîrnare, independență. Lumea veche se prăvălește și pe a ei dărîmături slobozenia se înalță. RUSSO, O. 23.
       • (În personificări) Pe o pajiște verde, slobozenia, copilă bălăioară cu cosițe lungi și aurite, se giuca. RUSSO, S. 128.

4. (Adesea în legătură cu verbele «a avea», «a da», «a cere») Permisiune, îngăduință, voie. Oamenii stăpînirii dădură slobozenie de înmormîntare. C. PETRESCU, R. DR. 155. A treia zi n-avu slobozenie să mănînce decît lapte acru și abia a patra zi puține legume. STĂNOIU, C.

I. 166. A dat slobozenie ca să se poată așeza romînul orișiunde o găsi că-i mai bine de trăit. spaniolă POPESCU, M. G. 73. Odată a mers domnul la pădure și, părîndu-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie domnească, atîta l-a bătut, pînă ce l-a lăsat mort. RETEGANUL, P. V 45. Pe urmă milostivit... În genunchie de-l vedea, Slobozenie că-i da [să-i toarne vin Badiului]. TEODORESCU, P. P. 547.