Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu sete?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu sete": cu nesaț, prin extensie cu putere; tare, violent

" Vad ca-mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc,
Si mi-e sete de placere, si mi-e sete de iubire,
Insa umbrele visate nu se poate sa le-apuc."
Noaptea de iulie poezie de Alexandru Macedonski

" N-as vrea sa am mariri deserte,
N-am nici-o sete de renume,
As inalta mereu concerte"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski

SÉTE substantiv feminin

1. Senzație pe care o au oamenii și animalele cînd simt nevoia să bea apă. Setea îmi era cumplită: mi se uscase limba în gură. SADOVEANU, N. forme 72. Spînul se preface că-i e sete și cere plosca cu apă de la stăpînu-său. CREANGĂ, P. 204. Așa jalnic de ce cînți? Ori ți-i foame, ori ți-i sete, Ori ți-i dor de codru verde? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 106.

2. figurat Poftă necumpătată, dorință arzătoare; dor. Setea cea mare de viață, setea adîncă îmi cuprinse sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Vorbește cum o îndeamnă ura, setea de răzbunare. GHEREA, ST. Hristos II 261. De cine mi-i mie dor, Departe-i depărtișor; De cine mi-i mie sete, Nice-l văd, nice mă vede. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 124.
       • Locuţiune adverbiala Cu sete = cu nesaț, prin extensie cu putere; tare, violent. Paloșul lui bătea repede în rînduri, cu sălbătăcie și cu sete. SADOVEANU, O. I 256. Îi arde cu sete cîteva palme. CARAGIALE, O. III

11. Cînd cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă. Să le scrii, cum cere lumea, verb reflexiv:o istorie pe apă? EMINESCU, O. I 137.