Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu prisos?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu prisos": în plus; prin extensie din plin, din belșug

" Tarana — suntem toti tarana,
E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, in veci are sa fie..."
Psalmi moderni poezie de Alexandru Macedonski

" Dar pe barbari sa-i infranga sau sa moara, a jurat.
Setasar ce-i sta-mpotriva, de prisos i se opune,
Maiestatea-sa navala isi repede al sau car."
Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski

PRISÓS, prisosuri și prisoase, substantiv neutru

1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R.

9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, vezi

4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N.

8.
       • locuțiune adjectiv și adverb De prisos = (care este) în plus, prin extensie inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205.
       • Locuţiune adverbiala Cu prisos = în plus, prin extensie din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78.
♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din verb reflexiv:eme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172.

2. (Numai la plural ; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți.

I. IONESCU, M. 285.

– plural și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87).

– Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130,

I. IONESCU, 447), substantiv neutru