Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu politică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu politică": politicos, delicat

Zi intai aprili poezie de Alecu Donici

" Iti va fi gloria eterna,
Caci si-n politica interna,
Cand forta ta-i amestecata,"
Lui N. Titulescu poezie de Cincinat Pavelescu

POLÍTICĂ, politici, substantiv feminin

1. Activitate a puterii de stat în domeniul conducerii treburilor publice interne și externe; concepție care stă la baza acestei activități. Știința... a continuat zdrobirea lumii vechi, revoluționarea sau perfecționarea religiei, moralei, politicii, societății întregi. BĂLCESCU, O. II

9. (Urmat de determinări care arată natura, apartenența, sfera de activitate etc.) Războiul defensiv, socotindu-l ca o parte a strategiei sau a politicii războiului, s-a adus la cea mai mare perfecție de romîni. BĂLCESCU, O. I 27.

2. Atitudine și activitate (a unei persoane, a unui partid, a unui grup social etc.) în domeniul treburilor interne și externe. Nu se pricepe de loc în politică. GALACTION, O. I 92. Jurnalul acesta e prea dedat cu politica, ca să se poată serios ocupa de speculații filozofice. RUSSO, S. 65.
       • Expresia: A face politică = a lua parte în mod activ la viața publică.

3. (Învechit) Politețe, gentilețe, curtoazie. S-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească. CARAGIALE, O. I 91. Frumoasă politică... Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047. Chiar și politica cere să mergem să-l salutăm. PANN, P. vezi III 60.
       • Locuţiune adverbiala Cu politică = politicos, delicat. Măria-ta să le scrii pohtindu-i cu politică la scaunul domniei. ODOBESCU S. I 83. Duducile să-l poftească să șadă și să vorbească cu politică, pentru că nu-i un bucătar prost. KOGĂLNICEANU, S. 54.
♦ Dibăcie cu care se poartă cineva pentru a-și ajunge scopul.