Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu paradă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu paradă": cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ

" Largea prin tot orasul un haos zgomotos...
Sampanie la Capsa beau multi facand parada
De golul cel din creieri, de plinul cel din lada..."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Din care crime-n stindarde
Si pasi de parada descind.
Clipe-asa blande in parte"
Clio poezie de Ana Blandiana

PARÁDĂ, parade, substantiv feminin

1. Festivitate militară la care defilează trupele diferitelor arme, organizată cu prilejul unui eveniment sau al unei aniversări; prin extensie ceremonie. într-o zi de paradă, la curtea generalisimului în turcă. trag cu pistoale asupra lui. GHICA, S. 116. În ziua aceea era paradă domnească, NEGRUZZI, S. I 29.
       • locuțiune adjectiv De paradă = a) pentru paradă, destinat paradei. Cal de paradă; b) figurat de formă, de ochii lumii. Critica și autocritica servesc la dezvăluirea lipsurilor și la lupta împotriva prezentării de paradă a lucrurilor într-o lumină trandafirie și a îmbălării de pe urma succeselor în muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684.
       • Expresia: A face paradă (de sau cu ceva) = a face ceva ostentativ pentru a produce efect, a se făli (cu ceva). Șampanie la Capșa beau mulți făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O.I 48. Un gentilom ridicol ce face paradă cu titlurile și armele familiei sale. BOLINTINEANU, O. 366.

2. (Învechit) Cortegiu solemn, alai, pompă. Făt- Frumos și fiica lui Alb-împărat intrară cu mare paradă... în cetatea lui Roșiu-împărat. POPESCU, B. I 30. Cucernicul Platon s-a rugat să nu-l îngroape cu paradă. NEGRUZZI, S. I 215.

– plural și: parăzi. - Variantă: (Muntenia; popular) parádie (ISPIRESCU, L. 192) substantiv feminin