Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu jind?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu jind": cu ardoare, plin de dorință

" O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit, "
Zadarnic sterge vremea poezie de Mihai Eminescu

" Nici pacinica rabdare a omului de bine,
Caci n-am iubit nimica cu patima si jind —
Am fost un creier bolnav s-o inima de rand. "
Ca o faclie poezie de Mihai Eminescu

JIND substantiv neutru Dorință puternică, dor, poftă de ceva (greu de ajuns sau de obținut). Ci de dor să le mai treacă, Să-și mai potolească jindul. TEODORESCU, P. P. 172.
       • Locuţiune adverbiala (Mai ales în legătură cu verbele «a privi», «a se uita», «a căta» etc.) Cu jind = plin de dorință (uneori cu o nuanță de regret). Îl priveam cu jind cum se mișcă fără silință. SADOVEANU, N. forme 80. Gîndul meu se întoarse și cătă cu jind înapoi, spre întăriturile mele părăsite, văduve și pustii. HOGAȘ, M. N. 184. Așa-i; spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm. VLAHUȚĂ, P. 51.
       • (Poetic) Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.
       • Expresia: (Neobișnuit) A duce jind(ul) = a duce dorul, a dori, a pofti, a rîvni, a jindui. Nici mă mir, că ziua toată dus-am jind garafei pline. TOMA, C. vezi 499.