 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură "Omul nostru insa, stapin si pe ce stia si pe tainele tari-murilor pe care le cunostea pina la maruntaie, tinea mortis ca ceea ce spune el e drept si adevarat si ca nu are nimic de schimbat in planuri. Comisia, intepata, nici nu vrea sa stea de vorba si de aici taraganeala si intirziere fara folos. Era asa de mare deosebirea intre vederile lui " Un mester vrajitor poezie de Vasile Voiculescu "Asteptam de unul singur trenul cu o intirziere de citeva ore, simteam sub picioare radacinile cum se misca incet, hranind copacii in intunericul pamintului, tentacule cautind" Zeita poezie de Justin Panta |
| Definiție din
ÎNTÎRZIÉRE, întîrzieri, substantiv feminin Acțiunea de a întîrzia și rezultatul ei; amînare în săvîrșirea unui fapt, a unei acțiuni, în îndeplinirea unei lucrări; timpul scurs, din momentul cînd trebuia să se săvîrșească o acțiune, un fapt etc. și pînă la îndeplinirea lui. Se ciudea de atîta întîrziere. ISPIRESCU, L. 38. Grîul e copt, nu mai poate suferi întîrziere. CREANGĂ, P. 156. Fieștecare moment de întîrziere este un chin. NEGRUZZI, S. III 218. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Bombă cu întîrziere = bombă care, datorită unui mecanism special, explodează după un interval de timp fixat de mai înainte. • Locuţiune adverbiala Cu întîrziere = mai tîrziu decît trebuie. Trenul sosește cu întîrziere. Cu Întîrziere de... = întîrziind cu... Grigore sosi de la țară cu întîrziere de cîteva zile. REBREANU, R. I 185. Fără întîrziere – imediat, numaidecît, fără zăbavă. Se va așterne fără întrziere la lucru. C. PETRESCU, C. vezi 31. Trebuia fără întîrziere, pentru liniștea sa, să-și vază băiatul. CARAGIALE, O. III 98. • Expresia: A fi în întîrziere = a fi rămas în urmă, a fi întîrziat. E în întîrziere cu plata impozitului. – Pronunțat: -zi-e-. |
