Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu înțelepciune?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu înțelepciune": în mod înțelept, chibzuit, prudent

" VI
intr-o sala mare, cu lumini putine, Intra capitanii, nobila junime. Nu sunt de parerea sfatului domnesc: Actul de-nchinare il dispretuiesc. Vor ca sa loveasca armia maghiara Si sa spele pata ce-ar pica pe tara. La lumini de candeli ce se-ngan usor, Ana-doamna vine in mijlocul lor. Ochii sai se lasa peste adunare, Strabatuti de dalba, nobila-nfocare. Paru-i spice d-aur din toga scapand, Sanu-i alb ca crinul ii saruta bland. Generoasa doamna astfel le vorbeste: — "Stiti ca totd-auna, cela ce domneste Are mari raspunderi, mari impiedicari, Si-n intelepciune cata cugetari. Domnu-nchina tara ca s-o mantuiasca D-armia straina ce va s-o robeasca. Asteptand sa vie timpul priicios, Astfel, prin furtuna un pilot mintos Strange pretutindeni valurile sale Si cu vijelia merge p-a lui cale. insa numai domnul e raspunzator La straini de fapta-i; nu al sau popor. Sa spalam noi hula ce ne-apasa foarte, Printr-o generoasa si frumoasa moarte! Sa lovim strainii, prin stramtori adanci!.

Sa-mbatam de sange vulturii din stanci!" Astfel zice doamna. Capitanii vor Si toti jur sa moara pentru tara lor.
VII"
Dromichete poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?) "
Contabilitate poezie de Marin Sorescu

ÎNȚELEPCIÚNE substantiv feminin

1. Capacitate superioară de înțelegere și judecare a lucrurilor, implicînd o cunoaștere adîncă a realității, experiență și echilibru. Din nenorocire, înțelepciunea nu se cumpără și nu se poate împrumuta. C. PETRESCU, A. 445. Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina verb reflexiv:emii, Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune? EMINESCU, O. I 140. Apologul, ca și proverbul, au fost totdeauna înțelepciunea națiunilor. NEGRUZZI, S. I 336.
       • (Personificat) Eu am fost cel dintîi fulger între viață și moarte, zice înțelepciunea. Eu am fost așezată din veșnicie înaintea tuturor începuturilor. SADOVEANU, despre P. 176. Se băga de seamă după port și așezare, după frunte și zîmbire, că alta nu putea fi decît Înțelepciunea. DELAVRANCEA, S. 93.

2. Prudență, chibzuință, socoteală.
       • Locuţiune adverbiala Cu înțelepciune = (în mod) înțelept, chibzuit, prudent. Se vedea cît de colo că vorbea cu înțelepciune și supunere. ISPIRESCU, L. 22. Fără înțelepciune = (în mod) neînțelept, imprudent, orbește. Bathori poruncise săcuilor săi ca să nu se încumeteze fără înțelepciune în noroc și să nu întreprinză nimic pînă nu va veni el însuși. BĂLCESCU, O. II 104.