Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu înlesnire?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu înlesnire": lesne, ușor

" Apoi cand straine armii tara noastra ocupara,
De la cine inlesnire intru toate ele-aflara?
Cine pentru zece care a facut ades cinci sute,"
O profesiune de credinta poezie de Grigore Alexandrescu

Nebunia si amorul poezie de Grigore Alexandrescu

ÎNLESNÍRE, înlesniri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; ușurare, prin extensie ușurință de a face un lucru. Înlesniri de plată. ▭ Radu își învăța lecțiile... Aceasta n-a făcut-o cu obișnuita lui înlesnire. VLAHUȚĂ, O. A. 105. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141.
       • Locuţiune adverbiala Cu înlesnire = cu ușurință, lesne, ușor. Formele vamale se făceau cu mare înlesnire. BART, S. M. 97. Ce oare-atunci să facem spre-a trece cu-nlesnire? MACEDONSKI, O. I 165. Cocostîrcu... poate pătrunde cu înlesnire și în scurtă verb reflexiv:eme în locurile cele mai primejdioase. POPESCU, B. I 19.

2. Ajutorare, ajutor. Omul de azi, mai luminat, avînd toate drepturile și toate înlesnirile de la statul nou, cată să înțeleagă și datoriile care cad în sarcina lui. SADOVEANU, E. 26. Nevastă-ta e oleacă de cimotie cu preuteasa popii, i-a face ea verb reflexiv:o înlesnire. MIRONESCU, S. A. 127. Civilizația noastră se mărginește în cunoștința superficială a uneia sau două limbi străine, care ne dau înlesnire de a înțelege romanele doamnei Sand și vodevilurile domnului Scribe. KOGĂLNICEANU, S. A. 100.

– Variantă: (învechit) lesníre (GHICA, S. 46,

I. IONESCU, despre 285, DRĂGHICI, R. 157) substantiv feminin