Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu încordare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu încordare": cu intensitate, din toate puterile; febril

" Nu e decit un spasm incremenit -;
Suprema incordare de granit,
Ramasa dintr-o alta intocmire.

Demult, cind dorul lor nebiruit"
Muntii poezie de Ion Barbu

" Iesite din mana, din sufletul si din rarunchii acestui popor
Intr-o clipa de incordare si spontaneitate
Care a durat"
Muzeul satului poezie de Marin Sorescu

ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Faptul de a (se) încorda.

1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale. Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. Hristos II 139. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414.
♦ Tensiune. Încordare nervoasă. ▭ Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare. VORNIC, P. 183.
       • Locuţiune adverbiala Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril. A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158. Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187.

2. Strîngere, strînsoare, îmbrățișare. Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148.