Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu înconjur sau cu înconjururi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu înconjur sau cu înconjururi": pe departe, pe ocolite

" Eu ma uit printre ferestre
Cum inconjur oameni masa
Si cu degete maiestre "
Muresanu poezie de Mihai Eminescu

Vantul poezie de Mihai Eminescu

ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, substantiv neutru Ocol, ocolire. Au făcut înconjurul curții.
       • Locuţiune adverbiala Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe departe, pe ocolite. Am început a vorbi... sfios, cu înconjururi. SADOVEANU, E. 122. Fără înconjur = de-a dreptul; figurat fără nici o ezitare, fără subterfugii. Cu cine te-ai oprit pe coastă?

– Cu Ion, răspunse fata fără înconjur. REBREANU,

I. 57. Trebuie... să vorbim pe șleau și fără înconjur despre acest prieten... al idealurilor noastre. IONESCU-RION, C. 124.

– Variantă: încúnjur (CREANGĂ, A. 106) substantiv neutru