Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu ifos?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu ifos": cu foc, cu emfază, patetic

"Dar evghenia ce are
Ca un ifos de-ndurare,
Robind placul si simtirea,"
Nume poezie de Costache Conachi

" -
Da'ce vrei 'mneata sa faci cu tuciul? se amesteca cu ifos
Ilina."
Ciorba de bolovan poezie de Vasile Voiculescu

ÍFOS, ifose, substantiv neutru (La plural cu aceeași valoare ca la sg.) Ținută încrezută și înfumurată, mîndrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. Ia să mai isprăviți cu ifosele astea! PAS, Z. IV. 253. Răzbătea de afară un murmur nedeslușit de glasuri; cînd și cînd careva striga intărîtat. Ifosul lui Ghiță se dezumflă deplin. SADOVEANU, M. C. 202. Da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vîri în ogradă cu atîta ifos? HOGAȘ, M. N.

9.
       • Locuţiune adverbiala Cu ifos = cu foc, cu emfază, patetic. Îmi citea cu ifos biletul meu... Și-și ducea, privindu-mă cu foc, mînile la piept și le zvîrlea spre mine. SADOVEANU, O. V 654. Cîntau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84.
       • Expresia: A-și da ifose = a manifesta o încredere în sine exagerată, a se crede om important și a se purta ca atare; a-și da aere. Lucrul care, totuși, nu împiedica pe măruntul meu călugăr de a-și da ifose profesionale. HOGAȘ, M. N. 118.