Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu hotărîre sau cu toată hotărîrea?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu hotărîre sau cu toată hotărîrea": în mod hotărît, fără ezitare

"Un singur exemplar
Din citi m-ataca noaptea, cu hotarire ferma
Sa-mi perforeze toata sarmana epiderma! "
Noapte de august poezie de George Topirceanu

" Otrava amintirilor ma patrundea ca un corosiv si, uitind de mine, cel trupesc, am plins cu amar, stringind marcile la piept si mingiindu-le de obraji-mi infierbintati.
Biata mama! O crincena melancolie tabari asupra-mi. Penibile amintiri, amestecate cu tainice mustrari, cainta si deznadejde puneau cu putere stapinire peste mine. Tulburarea se stramutase acum in adincul launtric, unde nu o mai puteam cu nimic ajunge. Lucid, ma inspaimintam eu insumi de proportiile ce putea lua si la ce hotarire ma putea impinge. Cind, impotriva tuturor consemnelor, usa se deschise intr-un zgomot de glasuri iritate, si prietenul meu, inginerul G, intra furios, cu gura spumegind de invective.
- Am sa-ti impusc intr-o zi camerdinerul, urla el, repezindu-se catre mine, ca sa-l scap de urmarilor."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

HOTĂRÎ́RE, hotărîri, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) hotărî, de a (se) decide (să facă ceva); atitudine neșovăitoare, fermitate în conduita cuiva; ceea ce hotărăște cineva, decizie. Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141. Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L.

3. Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146.
       • (În construcție cu verbul «a lua») Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19. Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P.

3. Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45.
       • locuțiune adjectiv (Rar) De hotărîre = ferm, neșovăitor. Vorbi cu un glas de hotărîre. SADOVEANU, O. I 275.
       • Locuţiune adverbiala Cu hotărîre sau cu toată hotărîrea = în mod hotărît, fără ezitare. Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cu hotărîre = fără îndoială, neîndoios, sigur, hotărît. Să știe cu hotărîre că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. ISPIRESCU, U. 9.

2. Dispoziție a conducerii de stat sau de partid, a unui organ sau a unei organizații oficiale. Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu]. ▭ Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26.
♦ Sentință judecătorească. După pronunțarea hotărîrii, curtea s-a retras.