Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu duiumul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu duiumul": în mare număr sau cantitate; unul după celălalt

" Peste sate fara vaduri
Isi azvarle din duium
Uriasele plocaduri "
Alba iarna dunareana poezie de Francois Villon

" Ea-si cata nora mai aleasa,
S-o duca-n bunuri si-n duium acasa.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,"
Dusmancele poezie de George Cosbuc

DUIÚM substantiv neutru Mulțime, droaie, grămadă, gloată. Trecuseră prin sate, se adunaseră oamenii, se îngroșase duiumul cu care se îndreptau spre oraș. DUMITRIU, B. forme 108. Cu chiu cu vai se supuse, merse pînă la poarta acelor palate, cu lumea duium după ei. POPESCU, B. II 61. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167.
       • (Mai ales în locuțiune adjectiv și adverb) Cu duiumul = cu grămada, cu nemiluita, în număr mare. Avem și noi... rod și vite cu duiumul. DELAVRANCEA, S. 17. Șireții și înșelătorii... începură să vină la palat cu duiumul. POPESCU, B. II

4.