 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| Definiție din
DICHÍS, dichisuri, substantiv neutru (Mai ales la plural )Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Obiecte mărunte, piese, accesorii (uneori lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. Nu mă pricep la mașinile lor... nu știu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU, U. N. 62. Avea un miros plăcut de pelin și de iarbă-mare, dichisuri de ale coanii Frosi, presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, vezi 45. • figurat Cheful cu toate dichisurile ce i le dădea vinul vechi și negru... începea din minutul acela. HOGAȘ, DR. II 107. • Locuţiune adverbiala Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare (reprezentînd uneori accesorii neesențiale), fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. Colaci, străchini, linguri de lemn, năstrape și un fedeleș cu vin de mere stau cu dichis pe masă. GALACTION, O. I 672. La verb reflexiv:eo cîteva zile, casele erau și dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE, O. III 29. • figurat Știa atîtea istorii și el le spunea cu dichisul lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. 2. Obiect de uz casnic, lucru de-al casei (mobilier etc.). Ceva țoale ori verb reflexiv:un dichis în casa lui, tufă! ISPIRESCU, L. 207. 3. Podoabă, găteală, ornament. Avea un «vino-ncoace» căruia nu era chip să te împotrivești și dichisurile toate și tabieturile și ocheadele. M. I. CARAGIALE, C. 120. |
