Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu crezămînt?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu crezămînt": cu adevărat, într-adevăr

CREZĂMÎ́NT substantiv neutru

1. (Învechit și arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352.
       • Expresia: A da (sau a pune) crezămînt (rar crezămîntul) = a da crezare. Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere din partea cuiva, a fi crezut. Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83.
       • Locuţiune adverbiala Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. Dar dacă verb reflexiv:ei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173.

2. Înțelegere (față de cineva sau ceva), considerație, milă. Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208.