 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " suntem cruciatii Tai. Cu asprime si cu vis cruci de foc pe piept ne-ai scris. " Cruciatii poezie de Radu Gyr " Se infatisa numai decit de bunavoie tot maicuta care se suise in clopotnita. - Ce faci, maica Pelaghia? o certa cu asprime stareta. - Fac bine. Si n-am a va da voua socoteala, raspunse aceasta cu indrazneala mare. Si se intoarse numaidecit cu cele trei batrine tiris." Behaviorism poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
ASPRÍME, asprimi, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (În opoziție cu netezime) Însușirea de a fi aspru. Asprimea pielii. 2. figurat (în opoziție cu blîndețe) Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă, neînduplecată. Dă el poruncă drăganilor să nu sufle o vorbă, sau să tacă, fiind toată lumea la curte cu dragoste cătră copilă și cam cu împotrivire ascunsă spre vodă, din pricina asprimilor lui. SADOVEANU, Z. C. 150. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. De la venirea mea cu a doua domnie... am arătat asprime către mulți; m-am arătat cumplit, rău, vărsînd sîngele multora. NEGRUZZI. S. I 149. • Locuţiune adverbiala Cu asprime = cu severitate, aspru. Au început a o mustra, cu lacrămile în ochi, și a-i zice cu asprime să se ducă unde știe. CREANGĂ, O. A. 170. De mă vei lua cu asprime, Nimic n-afli de la mine. TEODORESCU, P. P. 104. ♦ Vigoare, tărie, duritate. Sălbăticia și gravitatea subiectelor reclamă oarecare asprime în mînuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75. • (Concretizat, rar, mai ales la plural ) Părți accidentate ale unui loc; locuri anevoioase, greu de urcat. Se urcă mai ales cu înlesnire prin strîmtorile și asprimile munților. BĂLCESCU, O. II 255. |
