Ce înseamnă locuțiune adverbiala ca frunza și ca iarba?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala ca frunza și ca iarba": numeros

" S-aci zaresti palate-nalte, s-aci, cand ele se desfac,
Ridica vocea orice frunza si-n om se schimba-orice copac.
Si cate ganduri nu desteapta cate-un stejar mai vechi, ce stie"
Padurea poezie de Alexandru Macedonski

" E oare mai putina verdeata in paduri
Sau umbra mai putina sub bolti de frunzaturi?...
O floare daca naste si-ndata daca moare,"
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

FRÚNZĂ, frunze, substantiv feminin Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, transpirație și asimilație și care este format de obicei dintr-o foaie verde legată de tulpină printr-un pețiol. În mijlocul lor se înălțau plopi rari de luncă, cu trunchiurile vinete și cu frunzele argintate, tremurătoare în lumină. SADOVEANU, O. IV 77. De frunze și de cîntec goi, Plîng codrii cei lipsiți de voi. COȘBUC, P. I 90. Amară-i frunza de nuc, Mai amar doru ce-l duc; Amară-i frunza de fag, Mai amar doru ce-l trag! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 90.
       • (Cu sens colectiv) Cît n-ar fi dat acuma frunza pe o picătură de ploaie! GÎRLEANU, L. 41. Doar un pic de vînt aburește frunza unui păr și o clatină ușor. PĂUN-PINCIO, P. 110. Că de-i verb reflexiv:emea rea sau bună, Vîntu-mi bate, frunza-mi sună. EMINESCU, O. I 123.
       • (Ca formulă de introducere în poeziile populare) Frunză verde pădureț, Între Olt și-ntre Olteț, Într-un vîrf de pisculeț... TEODORESCU, P. P. 344. Frunză verde ș-un bănuț, Aseară mi-am prins drăguț. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 66.
       • locuțiune adjectiv Cîtă frunză și iarbă sau ca frunza și ca iarba sau cîtă frunză, cîtă iarbă = foarte mult, în cantitate foarte mare, extrem de numeros. Împrejurul Costeștilor e armată cîtă frunză și iarbă, gata să pornească încoace. REBREANU, R. II 230. Au și început a curge furnicele cu droaia, cîtă pulbere și spuză, cîtă frunză și iarbă. CREANGĂ, P. 264. Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă... Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs. EMINESCU, O. I 147. Și porni tătărimea Ca frunza și ca iarba. ANT. literar popular I 551.
       • Expresia: (Familiar) A umbla (de) frunza frăsinelului vezi frăsinel. A tăia frunză cîinilor (sau la cîini) = a nu avea nici o ocupație serioasă, a-și pierde verb reflexiv:emea fără treabă, a nu lucra nimic, a trîndăvi.