eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb în răscruce?

Care e locuțiune adjectiv și adverb în răscruce?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb în răscruce":
în formă de cruce; cruciș




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Coboara strabunul meu, baciul Manole, Dinspre munti, peste munti, printre lunci cu trifoi Cu oaia cornuta ca o manastire, Zidindu-si bacita in stana de oi.
Din rascruce de veac, cu berbeci infloriti, El turma si-o-nalta cu turla spre soare, Spre ultima jertfa a Mioarei fecioara. La nunta de taina, surpand-o-n parinti.
Crunta e datina, bace Manole, Acestor pascande, mitoase cupole, De-o taina vegheate, in trecere lina Spre mantuire din stranele stanii."
La nunta de taina poezie de Anatol Codru

" In zori, ca poterasii, din vai sirag ies plopii.
Ascult de la rascruce cu suflet de haiduc
Cum cucu-n codru verde ma cheama sa ma duc"
Cucul din valea popii poezie de Ion Pillat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin

I.

1. (La plural , cu valoare de sg.) Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspîntie. Plînge-o mierlă-ntr-o răchită La răscruci în Dealu-Mare. GOGA, P. 85. Sus, la răscruci, Vin trei haiduci, Pe cai mărunți. IOSIF, vezi 60. Apucă pe ici tot înainte și, cum îi ajunge în răscrucile drumului, ai să și dai de grădina ursului. CREANGĂ, P. 215.
♦ Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află soarele la amiază; zenit. Soarele vărsa potop de foc din răscrucile cerului. SANDU-ALDEA, U. P. 58. Soarele mai că pășise peste răscrucile cerului. HOGAȘ, M. N. 160.
       • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = în formă de cruce; cruciș. Nu vă voi putea deci spune dacă ele [movilele] trebuiesc despicate... în răscruce. ODOBESCU, S. II 266. Dar m-oi duce... Unde-i drumul în răscruce. ALECSANDRI, P. P. 275.

2. figurat Moment crucial în viața unui om, a unui popor etc. Moment de răscruce al istoriei.

II. Obiect în formă de cruce sau așezat în cruce.

1. Partea carului de care se prind șleaurile; cruce. Miai... a pus mîna pe ștreangurile cailor și a început să le desfacă din răscruci. PREDA, Î. 120.

2. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri.

3. Fofelniță.

– Variantă: (regional) rắscrúciu, răscruciuri (MACEDONSKI, O. III 94), substantiv neutru