Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb în opoziție cu verbal în scris?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb în opoziție cu verbal în scris": scris, notat pe hîrtie

" Inainte de momentul cand... — Dar visul meu cumplit
Daca scris e sa ramana un biet vis neimplinit,
Din adancul ei cel umed, cu aceeasi nendurare"
Visul fatal poezie de Alexandru Macedonski

" In poezie nu am mister uri...
Tot ce-am scris este rationat!
Proza rimata, curata proza,"
Raspuns la cativa critici poezie de Alexandru Macedonski

SCRIS2, (5) scrise, substantiv neutru

1. Reprezentare prin semne grafice a sunetelor și a cuvintelor dintr-o limbă; scriere (1). Evoluția scrisului. Raportul dintre scris și vorbire. ▭ Vedeți că toate... se sfîrșesc cu «sară», dar, precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I

5.
       • locuțiune adjectiv și adverb (În opoziție cu verbal) În scris = scris, notat (pe hîrtie). Dă-mi în scris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele. CARAGIALE, O. I 154.

2. Fel propriu de a scrie al cuiva; scriere, scriitură. Pe un plic e scrisul mare, puțin aplecat, al nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. Îi recunoscu scrisul înainte de a desface plicul. C. PETRESCU, Î. II 151. Ea, dac-o primea, Scrisu-i cunoștea, Mult se bucura. TEODORESCU, P. P. 464.

3. (Popular) Notare, consemnare, comunicare scrisă; prin extensie hîrtie, document scris (sau tipărit); scrisoare, înscris. Ce urmează după obiceiul pămîntului, n-are nevoie de scris. DELAVRANCEA, O. II 137. Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea. TEODORESCU, P. P. 509.
       • figurat [Eminescu] avea aerul unui sfînt tînăr, coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. CARAGIALE, N. S. 9.

4. Acțiunea de a scrie, de a redacta o compoziție de orice fel. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132.
♦ Activitatea de scriitor, de publicist. Toată lucrarea noastră publică acum este numai scrisul prin jurnale streine și romînești. GHICA, A. 468.

5. (De obicei la plural ) Ceea ce spune, relatează, demonstrează cineva într-o scriere de orice fel. Se apucase să aștearnă pe hîrtie lucruri curioase... Toți făceau haz de scrisele lui. SADOVEANU, E. 103. Teofil Steriu nu mai tăiase o carte de douăzeci de ani. Ce putea să afle din scrisul altora? C. PETRESCU, C. vezi 143. Pe cînd ei beau și se înveseleau... bâtîndu-și joc de scrisele împăratului... se ivi o umbră. ISPIRESCU, L. 143.