eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb fără pretenții?

Care e locuțiune adjectiv și adverb fără pretenții?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb fără pretenții":
modest, potrivit ca amploare, valoare etc




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Am inganat cantece mici,
Fara pretentie sa fie
Gustate la Academie,"
Cantecele unui greier poezie de Cincinat Pavelescu

" Minuscula
Cu pretentie de nas...
Cand se ia cate-o masura,"
Vara la tara poezie de George Topirceanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRETÉNȚIE, pretenții, substantiv feminin

1. (Uneori în construcție cu verbele «a avea», «a ridica», «a formula») Revendicare a unui drept de către cel care îl are sau pretinde că îl are. Se roagă să-l învoiești după plac și nu mai are nici o pretenție. DUMTRIU, B. forme 51. Deșănțată pretenție! zicea coconașul răsucindu-și mustețile. Zice că i-am jurat s-o iau. NEGRUZZI, S. I 20. După mai multe lupte îndelungate, aceste pretenții cad zdrobite de vitejia romînilor. BĂLCESCU, O. II 12.

2. Convingere (de obicei nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale; cerința ca aceasta convingere să fie împărtășită și de ceilalți. [Alecsandri] a rîs și a biciuit adesea pretenția fără talent. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 143. Dar tu, care uiți lesne, duh fără de știință, Socotești că poți oare, prin astfel de mijloace, Arătîndu-te-n lume verb reflexiv:eo figură a face? Pretenția aceasta mi s-ar părea ciudată. ALEXANDRESCU, P. 92.
       • (În construcție cu verbul «a avea») Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. Firește că n-am de loc pretenția de a aduce lumină in toate chestiile sus-pomenite. GHEREA, ST. Hristos II 105. N-avem nicidecum pretenția a fi priviți ca niște legiuitori sau cel puțin ca niște povățuitori. NEGRUZZI, S. I 337.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu (sau fără) pretenție (sau pretenții) = cu (sau fără) exigențe, cu (sau fără) aere de superioritate. îmi place [poezia] pentru că e naivă și fără pretenție. NEGRUZZI, S. I 265. Dacă unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor și îndată venea dialogul elegant, fără pretenție și natural, id. ib. 344.
♦ (La plural ) Aere de superioritate; ifose, fumuri. Patru contese... Umflate de pretenții și verb reflexiv:ednice de jale. ALEXANDRESCU, P. 92.

– Variante: (învechit) pretențiúne, preteusiúne (ODOBESCU, S. III 367) substantiv feminin