Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb fără de preget?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb fără de preget": a fără încetare, fără răgaz; neîntrerupt, neîncetat

" N-a fost aceasta tinta, sfarsitul pentru care
Gandirea-mi fara preget in munci am framantat?
Nu dobandesc rasplata dorita cu-nfocare?"
Inca o zi poezie de Grigore Alexandrescu

" Care c-o nepatrunsa si-ngrozitoare taina
Atata fara preget in veci ma ispiti.

In urma ca o groaza la fata se schimbase."
Visul poezie de Ion Heliade Radulescu

PRÉGET, pregete, substantiv neutru Încetare, întrerupere (a unei activități); răgaz, tihnă, odihnă. Zburdările tinerețelor copilărești de nebunie... n-au stare nici preget. PISCUPESCU, O. 149.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) preget = a) fără încetare, fără răgaz; neîntrerupt, neîncetat. Toate viețuitoarele se luptă aprig, se luptă fără preget, ca să-și cîștige un loc mai prielnic la masa vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î.

10. Eu n-am cunoscut decît munca fără preget de zi și de noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 211. Și-a pus în gînd să urmărească fără preget publicarea Bibliotecei poporului romîn. ODOBESCU, S. III 263; b) neîntîrziat, numaidecît, imediat, degrabă, repede. Era prins într-o capcană, era la mare primejdie... trebuia sase gândească fără preget la scăpare. SADOVEANU, O. VII 96. Străbătînd într-o suflare, țara lungă, mare, lată... Și de-acolo, fără preget, pînă-n celălalt tărâm. EFTIMIU, Î. 36. Oh! m-am înșelat amarnic! Dar îmi voi plăti greșeala. Fără preget. DAVILA, vezi vezi 148.