Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb după natură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb după natură": executat direct după obiectele din realitate, fără intermediul unei reproduceri

" Nascandele ei raze piezis se strecurau...
Parea ca e-n zabranic natura imbracata,
Si frunzele la vanturi, gemand, se scuturau."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" E cerul inca plin de stele, si campul inca plin de roze,
Si pana astazi din natura nimica n-a imbatranit...
Iubirea, si prietenia, daca-au ajuns zadarnicie,"
Noaptea de mai poezie de Alexandru Macedonski

NATÚRĂ, naturi, substantiv feminin

1. Lumea materială care constituie realitatea obiectivă existentă în afara conștiinței și independent de ea, organizată într-un tot unitar, coerent, în veșnică mișcare și dezvoltare; univers, lume. Natura există independent de orice filozofie; ea este temelia pe care am crescut noi, oamenii, noi înșine produse ale naturii; în afara naturii și a omului nu există nimic. MARX-ENGELS, O. A. II 398. Se simțea în aer că vine furtuna. O grijă înfioră mulțimea, căci pe deasupra capetelor plana ca un mister eterna groază de elementele naturii. BART, E. 237.
       • Științele naturii = (în opoziție cu științele sociale) științele care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare.
♦ (În limbaj curent) Lumea înconjurătoare (vegetația, formele de relief, apele etc.). Îndeletnicirea... vînatului și pescuitului i-ar fi prelungit bucuria luminii în natura veșnic înnoită, în cîmpii și dumbrăvi. SADOVEANU, E. 43. Natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă. ANGHEL, PR. 61. Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer și pe toate din natură. EMINESCU, O. I 142.
       • (Numai în expresie) Natură moartă = a) grup de obiecte neînsuflețite. În sînul acestei naturi moarte... doctorul trăia singur, misterios, ca un mag din alte verb reflexiv:emi. BART, E. 173; b) pictură care înfățișează un astfel de grup. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69.
       • locuțiune adjectiv și adverb După natură = (executat) direct după obiectele din realitate, fără intermediul unei reproduceri. Pictează după natură.

2. (Numai în locuțiune adjectiv și adverb) În natură = (în opoziție cu în bani) în obiecte, în mărfuri, în produse. A plăti în natură. Impozit în natură. ▭ Hoțul prins întoarce în fine cele furate sau în natură sau în pielea sa. GHICA, A. 663.

3. Totalitatea caracteristicilor fizice sau psihice ale unui individ; fire, fel de a fi, temperament. În rîndul primilor realiști stă Costache Negruzzi, natură cumpătată și discretă. VIANU, A. P. 47. Sînt oameni închiși... naturi posomorîte și refractare care împrăștie în jurul lor ca o senzație de frig. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65.

4. Caracter specific al unui lucru, calitate; fel de a fi. Datoria... fiecărui patriot era ca nici un minut să nu înceteze din lucrări, care de natura lor să fie ca o protestație energică. GHICA, A. 795. Acești doi oameni vestiți prin cercările lor, unul cu idei, cu foc, inimă și talent, al doile cu giudecată dreaptă numai și conștiința naturei limbei, sînt Ronsard și Malherbe. RUSSO, S. 64.
       • locuțiune adjectiv De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... Argument de natură să impresioneze. ▭ Expresia: Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles.