Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb de tînăr?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb de tînăr": din fragedă vîrstă, de timpuriu

"
GABRIEL: Un fleac la D.ta, caci ai avut noroc Averea te-a scapat de prapad si de foc Dar pe intinsul tarii, peste tot, zac asezari sfarimate Atitea munci trudite topite-n foc si prabusite Sint case arse, poduri rupte atitea rani pe trupul drag al tarii al lumii intregi lovita de razboi Si D.ta ma inveti sa stau cu bratele incrucisate eu tinar inginer!
"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

"
Acest tinar cu ochi mari,
Cit istoria noastra,"
Trebuiau sa poarte un nume poezie de Marin Sorescu

TÎ́NĂR1, -Ă, tineri, -e, adjectiv

I. (În opoziție cu bătrîn)

1. (Despre oameni) Care se află între copilărie și maturitate, care nu e înaintat în vîrstă, care nu e matur; (despre animale) care de-abia a ajuns la maturitate. Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea, energică. SADOVEANU, P. M. 234. Noi toți sîntem așa de tineri Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, vezi 48. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele. CREANGĂ, P. 106. Braț la braț pășesc alături... le sta bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154.
       • locuțiune adjectiv și adverb De tînăr = din fragedă vîrstă, de timpuriu. Dar ce verb reflexiv:ei să mori de tînăr? DELAVRANCEA, O. II 233. Însuratul de tînăr niciodată nu strică. ȘEZ. I 218.
♦ Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. Ochii negri le erau tineri. DUMITRIU, N. 23. Deasupra revistei

– o frunte tînără curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. GALAN, B. I

5. Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul tînăr. C. PETRESCU, C. vezi 244. Zgomot de tinere guri răsare deodată din crînguri. COȘBUC, P. II 63.

2. (Despre plante) Care a fost plantat sau a răsărit de puțină verb reflexiv:eme (în raport cu timpul cît urmează să trăiască). Trecu apoi în livadă, ca să mai vadă pomii cei tineri. SADOVEANU, O. VII 123. Ascunzîndu-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești. REBREANU,

I.

9. În parc sînt astăzi încă tineri teii,

– Li-e frunza ca mînuța de copil. despre BOTEZ, forme S. 41.
♦ Care este format din plante fără multă vechime. Peste vechi morminte ruinate Tînăra pădure crește. BENIUC, A. R. 54. A văzut păduri mereu tinere, fiindcă uscăturile au fost scoase treptat. C. PETRESCU, A. 396.
♦ Care aparține sau este caracteristic unei plante răsărită de curînd. Frunzele tinere luceau în soare; nici șoapte, nici înfiorări nu treceau. SADOVEANU, O. V 682.

II. (În opoziție cu vechi) Nou, recent. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire. ALEXANDRESCU, M.

4.
       • figurat Purure vîndut de femeile care îmi jurau un tînăr și vecinic amor. NEGRUZZI, S. I 47.

– Variantă: (Transilvania) tínăr, -ă adjectiv