Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb de mirare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb de mirare": surprinzător, uimitor

" Priviti: acei cu limba bolnava, chinuita
Cu drag si cu mirare ne-asculta cand vorbim;
Iar cantareti si mesteri cu pana iscusita"
Unora poezie de Alexei Mateevici

" Si-n intuneric miroase dulce a miez,
De-afara patrunde doar o mirare de greier
Intr-o nuca as vrea sa-ntomnez,"
INTR-O nuca poezie de Ana Blandiana

MIRÁRE substantiv feminin Faptul de a (se) mira; stare de uimire pricinuită de o impresie neașteptată; surprindere. Un copil salută. El pricepe. Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, vezi 59. Dar ce zgomot se aude?... Toți se iută cu mirare și nu știu de unde vine. EMINESCU, O. I 87.
       • locuțiune adjectiv De mirare = uimitor, surprinzător; verb reflexiv:ednic de admirație, de admirat. Nu știau ce să zică, pentru că în adevăr era și lucru de mirare! CREANGĂ, P. 229. Dar, cu slabele-ți mijloace, faptele-ți sînt de mirare. ALEXANDRESCU, M.

15. Avea o ținere-de-minte foarte de mirare. GORJAN, H. I

13.
       • Expresia: N-ar fi de mirare să... = ne putem aștepta să..., e posibil să... N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase. C. PETRESCU, C. vezi 131. N-ar fi de mirare să se ridice și cei de-aici. REBREANU, R. II 66. (Popular) Ar fi de-a mirarea sau a-i fi cuiva de-a mirare = a i se părea surprinzător, a fi surprins, mirat, nedumerit, uimit. Așa-i că vi-i de-a mirare? grăiește el rîzînd. SADOVEANU, O. VIII 189. Mi-i de-a mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume. CREANGĂ, P. 194.
♦ (Învechit și popular) Admirație. Tineret [ieșit din școlile Ardealului] cu mare curaj și mare iubire de neamul romînesc! Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate. RUSSO, O. 56.

– Variantă: (regional) mieráre (CREANGĂ, P. 66, RUSSO, S. 27) substantiv feminin