Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb cu noimă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb cu noimă": logic, cu judecată; înțelept, cuminte

"

Sta fara noima catedrala
Azi, intr-un secol rafinat-"
In altar poezie de George Bacovia

" Si am visat odata sa fiu poet... Un vis
Desert si fara noima ce merit-un suras
"
Icoana si privaz poezie de Mihai Eminescu

NÓIMĂ, noime, substantiv feminin

1. Înțeles, sens; rost. Îngîna vorbe fără noime. DUMITRIU, B. forme 83. Mă privi și mă văzu mirat de acea întrebare fără noimă. SADOVEANU, A. L. 26. Cercetă el mult și bine ca să afle noima tainei acelei «pune-te masă, scoală-te masă», dar nu fu chip să afle ceva. POPESCU, B. III 61.
♦ (Învechit) Idee, gînd, părere. Nu mi-ai înțeles bine noima, frate, eu nu-l ocărăsc. DRĂGHICI, R. 180.

2. Menire, țel; tîlc. Ce noimă au, ce înseamnă acele mii de pagini, în cari se descriu picioare goale? GHEREA, ST. Hristos II 212. Înțelesese el noima acestei cumpene. ISPIRESCU, L. 400. Ai trebuit să-nțelegi noima scrisorii mele. ALECSANDRI, T. 1157.

3. (Rar) Simbol. Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viață. EMINESCU, O. I 64.

– Pronunțat: noi-.