Ce înseamnă locuțiune adjectiv lat în spete?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv lat în spete": cu umerii largi, spătos, voinic

" O eterna aurora racoreste lumea lor;
Iar in fruntea-acelei bolte, pe un tron cu spata mare,
Odin adancit in ganduri vede-a luptei lungi grandoare "
Memento Mori poezie de Mihai Eminescu

" Cu plete lungi si negre, intunecos, Brigbel.
Si razimat pe spata al zeilor fiastru
Privea-n ochii miresei al cerului albastru. "
Gemenii poezie de Mihai Eminescu

spátă (-te), substantiv feminin –

1. Scapulă, omoplat. –

2. Labă la patrupede. –

3. Spătarul scaunului. –

4. Pieptene la războiul de țesut. –

5. Spadă. –

6. Spinare. –

7. Partea din spate, dos, revers.

– Variante spate, plural spete. Mr., megl. spată, istr. spǫte. latina spatha (Diez, Gramm., I, 21; Pușcariu 1616; REW 8128), conform albaneză špathë (Philippide, II, 655), italiana spada, spadola, spaniolă espada, espadilla, ca și latina spatula (REW 8130). Pentru sensurile 6-7 se folosește numai sing. spate. derivat directă din greacă σπάθη (Diculescu, Elementele, 464) nu pare preferabilă. Sensul 4 apare și în greacă derivat spăcel, substantiv neutru (bluză; vestă; corset), în Transilvania și Banat, în loc de *spătcel (Tiktin); spătar, substantiv masculin (fabricant și vînzător de spade); spătar, substantiv neutru (spetează; curea de ham); spătos, adjectiv (lat în spate, robust); spetează, substantiv feminin (rezemătoare; scîndură de legătură între părți de obiecte; tijă; obligeană, Acorus calamus; stuf, Typha angustifolia; pipirig, Juncus effusus; specie de papură, Gladiolus imbricatus; argotic, îmbrăcăminte), cu sufix -ză (Densusianu, Bausteine, 477; după Diculescu, Elementele, 465, din greacă σπαδίδιον); speti, verb (a se deșela; a se dăula; a se obosi, a se istovi muncind); speteală, substantiv feminin (oboseală, osteneală, epuizare). Este dubletul lui spadă, substantiv feminin, din italiana spada, derivat spadasin, substantiv masculin, din limba franceza spadassin; și al lui spatiu (variantă spatie), substantiv masculin (treflă, la cărți de joc), din limba neogreacă σπαθί.

– conform spătar.

– Din limba română provine limba bulgară spetează (Capidan, Raporturile, 224).