eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv în toiag?

Care e locuțiune adjectiv în toiag?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv în toiag":
care se sprijină în toiag, care are nevoie de toiag din cauza mersului nesigur, de bătrîn




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Un veac de om, un veac de om sarac,
un prag de casa, un toiag in prag...
Toiagul ros. Si pragul ros de-acum."
Vartej poezie de Dumitru Matcovschi

" Vede-un barbalau mosneag
Mentinand cu un toiag
Dintr-o use de bordei"
DUMNEZEU poezie de Nicolae Bucur Manatorul
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TOIÁG, toiege, substantiv neutru

1. Băț lung și drept, de care se servește cineva pentru a se sprijini în timpul mersului sau pentru a se apăra la nevoie. vezi baston, bîtă, ciomag. Îl înconjurară pe oștean, își dădură căciulele brumării pe ochi și se răzimară în toiege. SADOVEANU, O. VII 160. Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. I 147. A purces să să ducă... c-un toiag în mînă și c-un sac d-a spinare. NEGRUZZI, S. I 87.
       • locuțiune adjectiv În toiag = care se sprijină în toiag, care are nevoie de toiag din cauza mersului nesigur, de bătrîn. Doi oameni s-arătară, Era un copilandru, era un biet moșneag, Copilul plin de viață

– bătrînul în toiag. MACEDONSKI, O. I 46.
♦ figurat Sprijin, ajutor, reazem. Palamon, cîntăreț bun și toiagul starițului, nu putea să rămîie acasă. GALACTION, O. I 213. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrinețelor și i-a luat în casa ei. REBREANU, R. I 150. Vinul e toiagul bătrînețelor și nebunia tinerețelor. PANN, P. vezi I 114.

2. (Învechit) Baston (putînd avea diferite forme) purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei anumite demnități sau autorități. vezi sceptru, cîrjă. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mînă un toiag Încununat cu trestii. EMINESCU, O. I 170. El iaste verb reflexiv:eadnic să priimească toiagul stăpînirei. ȚICHINDEAL, forme 65.

3. (Popular) Lumînare care se așază în mîna, pe pieptul sau la capul mortului. Începură a vorbi despre stîrlici, toiag, năsălie. CREANGĂ, P.

14. Pe masă... era așezat un mort la capul căruia ardea toiagul, într-un sfeșnic. ȘEZ. XVIII 16.

4. (La plural articulat) Numele popular al celor trei stele luminoase, așezate la rînd, în mijlocul constelației Orion.