CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Si-n clipa toti curtenii de nunta se gatara, Pe cai fara de splina cu toti incalecara, Si-n car ul de mireasa pe fata mi-o puneau" Fata craiului din cetini poezie de George Cosbuc "Pe urma nu mai stiu A fost cum mi-ar fi scos cineva splina si am pornit o goana fara opriri. Tine minte ca ramasesem, vorba aluia, stalpul casei, trebuia s-o tin pe mama si pe " Odihna poezie de Nicolae Velea |
Definiție din
splínă (-ne), substantiv feminin –Dicționarul etimologic român 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafișă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. latina splĕnem < greacă σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Pușcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), conform limba slavă (veche) splina, albaneză, limba bulgară splin (Miklosich, Fremdw., 127). derivat din limba neogreacă σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din limba slavă (veche) (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. și din Transilvania (conform Petrovici, Dacor., X, 32). derivat splina (variantă splini, însplina, însplinoșa), verb (a suferi de splină anumite animale); splinuță, substantiv feminin (plantă, Solidago virga aurea). Din limba română provin în limba maghiara szplina (Edelspacher 22) și limba bulgară splină (Capidan, Raporturile, 212). |