Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRECEDÉNT1, precedente, substantiv neutru (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a crea») Fapt sau caz care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare. Evitînd orice precedent, orice sentiment de simpatie sau antipatie, să-și jure unul altuia prieteșug și sinceritate. GHICA, A. 796.
• locuțiune adjectiv Fără precedent = așa cum n-a mai fost, nu s-a mai întîmplat pînă acum; nemaiîntîlnit, nemaipomenit. Toți întoarseră capul pe rînd... așteptind un eveniment extraordinar.. o catastrofă fără precedent. C. PETRESCU, C. vezi 92.
