Ce înseamnă locuțiune adjectiv exprimînd un raport local sau temporal din sau de prin preajmă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv exprimînd un raport local sau temporal din sau de prin preajmă": din apropiere, apropiat

" Prin iarba, prin craci si prin flori,
Si canta si preajma si zare...
Si canta sub fagi si pastorii."
Epoda de aur poezie de Alexandru Macedonski

" vorbind cu cainii vagabonzi
in preajma fabricii de drojdii peste pod
Urci scarile in noapte si-i pustiu"
Viziuni la Cernauti poezie de Arcadie Suceveanu

PREÁJMĂ substantiv feminin (Mai ales în locuțiuni) Spațiul care înconjură pe cineva sau ceva, locul sau regiunea din apropiere, din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. Tăcea preajma și depărtările tăceau. CAMILAR, N. I 62. Strigă-n vale Topologul Și-a lui larmă, cînd și cînd, Ca o voce omenească, Pînă sus pe culmi tresare, Preajma mută s-o trezească Din senina ei visare. TOPÎRCEANU, B. 23. Caișii zîmbesc sub ninsori Și trec ciripiri de chitare... Și cîntă și preajmă și zare. MACEDONSKI, O. I 225.
       • locuțiune adjectiv (Exprimînd un raport local sau temporal) Din (sau de prin) preajmă = din apropiere, apropiat. Un iz slab, amestecat cu mirosul desișurilor din preajmă, ne învăluia. SADOVEANU, O. VII 195. Turbarea acestui taur merse piuă acolo, de bintuia și Creta și țările de prin preajmă și nimic nu scăpa teafăr dinaintea acestui dobitoc grozav. ISPIRESCU, U. 45.
       • Locuţiune adverbiala În (sau prin) preajmă sau (locuțiune prepoziție) în (sau prin) preajma... = împrejur, primprejur, aproape de... Am stat și eu puțintel in preajmă. Am ascultat ce vorbea cu niște femei. SADOVEANU, B. 260. Nu pot rămînea să mă întîlnesc cu Nadina în preajma transcrierii divorțului! REBREANU, R. II 16. Noi vom lua poziție cam prin preajma Giurgiului. despre ZAMFIRESCU, R. 33. Acesta spuse atunci că comoara se află pitită în preajma unei fîntîni. ODOBESCU, S. III 240. Murgul se oprește, în preajmă privește. TEODORESCU, P. P. 496.
       • Expresia: A umbla în preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ține de cineva, a-i da cuiva tîrcoale. (Atestat în forma prijmă) Cîte un handralău... îmblă numai în prijma fetelor, le ochește pe fereastră să vadă ce fac și cum se poartă. ȘEZ. III 179.
       • locuțiune prepoziție Din (sau de prin) preajma... = din apropierea..., de lingă... într-una din zilele acestea din preajma zăpezilor mari, cînd satele aveau să fie rupte unul de altul și drumurile astupate, Ion Jura ieși în uliță. DUMITRIU, N. 190. Vasele... le-ar fi găsit într-o necropolă antică din preajma Zîmnicei. ODOBESCU, S. II 274.

– Variante: préjmă (SLAVICI, N. I 80), príjmă substantiv feminin, preajm (DELAVRANCEA, S. 107) substantiv neutru