 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " - Albe? se alinta ca, plecind cu cochetarie capul pe umarul meu. Am intrat in holul hotelului gol. Congresistii erau gazduiti in alta parte. Si am inaintat cu doamna la brat catre taraba in dosul careia motaia portarul galonat, pasind cu ceremonia cu care m-as fi prezentat in fata Ofiterului Starii Civile. - Sa ceri sa aduca macar un paravan in camera, gunguri ea ca o columba la urechea mea. Neaparat un paravan si glasul i se ineca de rusine." Farsa poezie de Vasile Voiculescu "Joe insusi, farmacist detreaba. Serveste-n cutiute la taraba Cite un hap. cite un praf." Evolutii poezie de Tudor Arghezi |
| Definiție din
TARÁBĂ, tarabe, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vînd marfa la tîrguri, în piețe sau pe străzi; masă pe care se așază mărfurile într-un magazin (vezi tejghea). Tatăl lui Bică avea chioșc de ziare și, în același timp, pe-o tarabă în fața chioșcului, rahat, caramele, susan. PAS, Z. I 164. Cîrnați uscați atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. DELAVRANCEA, O. II 271. • locuțiune adjectiv (Depreciativ) De tarabă = care poate face obiectul unei tîrguieli, unei tocmeli. Chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniță, stimabile! CARAGIALE, O. I 142. 2. Masă, tejghea (de cîrciumă) unde stă negustorul. În crîșma goală și zăvorîtă, vînzătorul de otrăvuri, la lumina sarbădă a lămpii, își socotea pe tarabă banii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 184. Își face locuțiune.. prin înghesuiala prăvăliei și ajunge pînă la taraba de marmoră. CARAGIALE, O. II 81. Doritor... de a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crîșmei. ALECSANDRI, S. 6. – plural și: tărăbi (SADOVEANU, O. VII 143, CREANGĂ, A. 85, EMINESCU, O. I 130). |
