Ce înseamnă locuțiune adjectiv de strînsură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de strînsură": de toată mîna, de tot felul; peiorativ de adunătură; improvizat

" Cel dintii care primi instiintarea despre furtul armasarului fu Egon. Stafeta il gasi in pusta, vi-nind cu arcanul cai din hergheliile de soi ale magnatilor. il insotea o grofina trufasa, femeie falnica, indragostita ca o nebuna de vitejia lui. Amindoi calari pe sirepi neintrecuti, cu laturile la oblinc, inconjurati de ortaci, fugareau telegarii razniti pe cimpia fara capat si fara stapin. ii spionau mai intii de departe cu ocheanele. Cind caii se adunau in preajma puturilor cu giturile cumpenelor inaltate pe zare, hotii se repezeau iama in ciurda zvirlindu-le de-a calare ochiurile odgoanelor de gnimaji. Se pornea atunci o goana smintita, spulberind valurile de colilie ale pustietatii.
Fiecare calaret era tirit poste intregi de prada innebunita de strinsura streangului Cind il simtea sleit de puteri, hotul isi indemna calul mustruluit din citeva opintiri sa se alature fugarului salbatic. Atunci goana se domolea. Prinsul, ostenit, isi mladia pasul pe perechea domestica, pulpa la pulpa, se cumintea si sfirsea apriga goana intr-o preumblare ce-l ducea intre caii im-blinziti caie-l primeau cu chiote de nechezuri.
Egon intimpina vestea cu uimire. Asta il facu sa grabeasca sfirsitul vinatoarei si sa se traga spre cotul de rasarit al Carpatilor, catre Valahia. Se apropia de altfel si Dragaica, soroc de intil-nire intre cele doua capetenii pentru puneri la cale despre marile bilciuri de cai ce incepeau."
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

STRÎNSÚRĂ, strinsuri, substantiv feminin

I.

1. Adunare, întrunire, reuniune. Petrecînd toată strînsura în veselie cu joc și cu băuturi, cu șăgi și cu rîsuri... iată că se repeziră trei zmei, frați, pintre popor, și răpiră acele trei fete. SBIERA, P. 129. Frămîntăturile de limbă să spun mai ales pe la strînsuri de tineri sau la șezători. ȘEZ. VI 157.
♦ (Cu sens colectiv, de obicei peiorativ) Oameni lipsiți de valoare. La noi n-avem azi decît o strînsură de lume din ce în ce mai mare, mai împestrițată și mai eterogenă. CARAGIALE, N. forme 84.
       • locuțiune adjectiv De strînsură = de toată mîna, de tot felul; (peiorativ) de adunătură; improvizat. Lumea aceasta de strînsură și de tranziție nu are nimic care să pună în vibrare coardele cele mai sonore ale lirei d-lui Sadoveanu. IBRĂILEANU, S.

4. Oameni?... În vînt cît oi striga, Mulțime de strînsură aici va alerga, Hoți buni de ștreang, la ștreanguri meniți cum li se cade, Ce știu numai să ardă, să taie și să prade. ALECSANDRI, T. II 135. Asachi cu asistența a cîțiva amatori și a cîțiva școlari ne dete mai multe bucăți traduse, care cu toată slăbiciunea actorilor de strînsură și mijloacele de care dispunea, ne dovediră că lucrul (= teatrul romînesc) nu e așa de cu neputință precum se credea. NEGRUZZI, S. I 341.
       • Expresia: Oaste (sau oșteni) de strînsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, tîrgoveți și boieri cu slugile lor, care erau duși în luptă alături de trupele regulate. Prin pulberea aurie, se zărește la margine oastea domniei: mulțimea de turci în primul rînd și oșteni de strînsură, ca sprijin, dindărăt. SADOVEANU, O. I 193. Intrase în Moldavia, întovărășit de șepte mii spahii și de verb reflexiv:o trei mii oaste de strînsură. NEGRUZZI, S. I 137.

2. Plantele care se culeg de pe cîmp și se pun la păstrare; recoltă, nutreț. Baciului Anton de pe Dealul Caprei i-am dat cu credință, astă-iarnă,în luna lui fevruarie, 3 oi, să le ție pînă la timpul primăvăratului, cu strînsura lui. CAMILAR, N. I 252. Primarele, om gospodar, are cîteva stoguri de strînsură. SADOVEANU, P. S. 66. Șuieratul și strigătul de hăis-ceala al băieților cu popușoi ori niscai strînsură răsuna a deșert, a jale. CONTEMPORANUL, VI 289.
♦ Conținutul unui recipient. Am un sac Plin de mac, Șade-n jos cu gura, Nu-și varsă strînsura (Coșul). GOROVEI, C. 105.

II. Apăsare, presare. Calul, scăpat de strînsura cea cumplită a balaurului, se scutură. POPESCU, B. II 112.
       • Strînsură de mînă = strîngere de mînă. Mare jale este pe verb reflexiv:emi nenorocite, cînd un tîrg sau o țară se topește într-o clipală. Vă doresc să nu agiungeți asemenea zile... atuncea se cunoaște cît e de scumpă o vorbă, ce este o strînsură de mînă. RUSSO, O. 52.