Ce înseamnă locuțiune adjectiv de solemnitate?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de solemnitate": de ceremonie, de gală

" Cinci columni de flacari coperite-n fum, Din cinci parti de lume peste tari detun. Turcii si tatarii cad amar pe tara Ca turbate rauri dupa ploi de vara. Sunetele d-arme, tropote de cai, Uruiri de care trec in jos pe plai. Strigate de fala, plangeri de durere, De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere, Peste fata tarii repede cobor, Dintr-un munte intr-altul lesina si mor. Unde calca turcii tot s-atrista foarte, Totul ia culoarea de mormant, de moarte. Pe barbati inteapa... Junele fecioare Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare. Mumele cu corpul coper pruncii lor Si-n aceasta lupta cu durere mor.
Radu cheama capii s-astfel le vorbeste: — "Mehmet-bei c-ostire tara ne robeste, Dar cat al meu sange nu va putrezi, Fruntea-mi in sclavie nu voi umili.

Lantu-ncinge corpul cand inima cade, Cand nu mai roseste ca sa se degrade! Cel ce poarta jugul e de lanturi demn: Al oricarei crime lantul e un semn. Dar a noastra tara pe viitorime N-are sa roseasca d-a noastra rusine. Cel ce geme-n lanturi, martor Dumnezeu! Nu-i din fiii tarii, nu-i din neamul meu!" Capitanii jura cu solemnitate Viata lor sa deie pentru libertate. Cetele romane se re-mbarbatesc, Cu-arme si tarie pe straini trasnesc. Sangele se varsa... C-orice lovitura Naste-un val de sange ce pe sange cura, Albele turbane pica, se desfac... Pe pamant, in randuri, musulmanii zac. Sunetul trompetei nu le da miscare. Caii fara frane-i calca sub picioare; Cati se pun sa fuga nu scap de mormant, Fug ca nori de ploaie fulgerati de vant, Stralucitul soare scutura de ceata Pletele-i lungi d-aur, luminoasa-i fata, Cum flacaul tanar scutura usor Parul lui cel galben si raurator.
TUTORA"
Clejanii poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Mireasa-a brazilor geometrici si-a brazdelor insamantate
— solemnitate alba, rece, fatala, muta si divina — tu vii cu
gratii de Madona sau de Fecioara bizantina si pleci cu ges-"
Strofe pentru zapada poezie de Ion Minulescu

SOLEMNITÁTE, solemnități, substantiv feminin

1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn (vezi pompă, fast); prin extensie seriozitate, gravitate. Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335. Eugenia era mișcată de solemnitatea ședinței. REBREANU, R. II 184. În toată redacția trece ca un fior de solemnitate, se face tăcere. VLAHUȚĂ, O. A, III 105.
       • figurat Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69.
♦ Măreție (a fenomenelor naturii). Locul... nu-i lipsit de solemnitate și de o sălbatică frumusețe. BOGZA, C. O. 194.

2. Act solemn săvîrșit cu pompă; ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. Părinții n-au venit la școală la solemnitatea deschiderii. SADOVEANU, O. VI 358. Îmi aduceam atunci aminte, in această frumoasă solemnitate, de ziua acea cînd... jurarăm, noi patru inși, acolo întocmirea societății noastre. GHICA, A. 40.
       • locuțiune adjectiv De solemnitate = de ceremonie, de gală. Constantin Lipan își trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică. C. PETRESCU, C. vezi 169.