Ce înseamnă locuțiune adjectiv de sau cu priință?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de sau cu priință": folositor

PRIÍNȚĂ, priințe, substantiv feminin (Astăzi rar)

1. Atitudine favorabilă, bunăvoință, înțelegere, simpatie. Cei șase inși din jur au simțit asupra lor priviri amestecate, lipsite de priință și de prietenie. VORNIC, O. 261.
       • Expresia: A fi cu priință cuiva (sau pentru cineva) = a-i fi cuiva favorabil, a se arăta devotat, credincios, binevoitor. Am cunoscut acolo oameni care mi-au fost cu priință și mi s-a ușurat durerea sufletului. SADOVEANU, N. P. 208. Viteazul Tomșa... A spus de mult că Despot nu-i țării cu priință. ALECSANDRI, T. II 163.

2. Folos, ajutor, sprijin.
       • (Adesea în locuțiune adjectiv) De priință = folositor. Am văzut multe și pot să-ți dau sfaturi de priință. GANE, N. II

8.