 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
| Definiție din
RECHIZÍȚIE, rechiziții, substantiv feminin Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea unor bunuri (cai, vehicule, locuințe, alimente etc.) pentru nevoile armatei sau ale unor anumite autorități. Nu se putu răbda să nu-i mîngîie coama. Hei... de bună-seamă ești din rechiziție. CAMILAR, N. II 453. L-au luat pe taică-meu cu carul la rechiziție. STANCU, despre 214. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • locuțiune adjectiv De rechiziție = luat, procurat pe cale de rechiziție, rechiziționat. Într-o căruță de rechiziție, prinsă ca de pe gîrlă, Milescu se-ntorcea de la cuartierul general de la Poiana la Băilești. despre ZAMFIRESCU, R. 201. • Expresia: A lua (ceva sau pe cineva) pe cale (sau ca) de rechiziție = a lua cu forța, verb reflexiv:înd-nevrînd. În dreptul lui Capșa, întîlnim pe alt prietin; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție. CARAGIALE, substantiv neutru 203. – Variantă: rechizițiúne (ODOBESCU, S. III 578) substantiv feminin |
