Ce înseamnă locuțiune adjectiv de purtare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de purtare": despre îmbrăcăminte sau încălțăminte care se poartă în mod curent, de toate zilele, de lucru

" Vai, barbate, ce graiesti?
Ce purtare pomenesti?
Chiar am ador mit? "
Jora poezie de Nicolai Costenco

"Fii cuminte
�n purtare şi cuvinte,
Şi isteţ să fii cu duhul,"
Povestea Dochiei si ursitorile poezie de Mihai Eminescu

PURTÁRE, purtări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei.

1. Fel, mod de a se purta; conduită. Am învățat, cît am colindat prin lume, purtările cele frumoase. CARAGIALE, substantiv neutru 19. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului. CREANGĂ, P. 209. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă verb reflexiv:ei să fii a mea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 422.
       • Expresia: A-și lua nasul la purtare vezi lua.

– Compus: bună-purtare vezi bun4.

2. Ducere, cărat (pe umeri sau pe brațe). C-o să facem d-o plimbare, Cam în chip de vînătoare. După păsări gălbioare, Că-s bune la mîncare, Și ușoare la purtare. ANT. literar popular I 366.
       • Expresia: Purtare de grijă vezi grijă.

3. (În locuțiuni și expresii) locuțiune adjectiv De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) de toate zilele, de lucru; (rar, despre animale) de muncă, de tracțiune. Grigore era plictisit... din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. REBREANU, R. I 214.
       • Expresia: A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A luat la purtare hainele cele noi.